Conform articolului 19 alineatul (5) din Codul civil, repararea prejudiciului cauzat de acte de corupție presupune repunerea persoanei lezate în situația în care s-ar fi aflat dacă prejudiciul nu s-ar fi produs. În linii generale, daunele a căror reparare poate fi solicitată se împart în două categorii principale:
- prejudiciul patrimonial (material),
- prejudiciul nepatrimonial (moral).
Cine poate pretinde despăgubiri pentru actele de corupție vedeți AICI.
Mai exact, la categoria de prejudiciul material sunt incluse: cheltuielile pe care persoana lezată le-a suportat sau urmează să le suporte la restabilirea dreptului sau interesului recunoscut de lege încălcat; distrugerea sau deteriorarea bunurilor sale (daună reală); profitul ratat ca urmare a încălcării dreptului sau interesului recunoscut de lege (profit ratat); pierderea șansei, care constă în dispariția actuală și certă a unei eventualități favorabile (însă mărimea acestui prejudiciu corespunde șansei pierdute și nu poate fi egală cu avantajul care ar fi rezultat din șansă dacă ea s-ar fi materializat).
Când vorbim despre prejudiciul moral, atunci e vorba de suferințele fizice și psihice, precum și diminuarea calității vieții. În cazul vătămării sănătății, prejudiciul nepatrimonial cuprinde, de asemenea, pierderea sau diminuarea unei capacități a corpului uman (prejudiciu biologic).
Codul civil prevede că repararea prejudiciului se poate face:
- în natură, adică prin restabilirea situației anterioare, care exista până la producerea prejudiciului, cum ar fi prin transmiterea unui bun de același gen și de aceeași calitate (inclusiv restituirea unor sume bănești transmise sau plătite de către persoana prejudiciată); repararea unui bun deteriorat etc.;
- prin echivalent bănesc (plata de despăgubiri), dacă persoana vătămată nu este interesată de repararea în natură sau dacă repararea în natură este imposibilă.
Despăgubirea se stabilește sub forma unei sume globale sau, dacă prejudiciul are caracter continuu, sub forma unei prestații periodice. În cazul în care se stabilește o despăgubire sub forma prestației periodice, debitorul poate fi obligat la constituirea unei garanții. De asemenea, persoanele fizice și juridice cărora le-a fost cauzat prejudiciu, nemijlocit prin acțiunile interzise de legea penală, pot intenta o acțiune civilă cu privire la despăgubire prin:
- restituirea în natură a obiectelor sau a contravalorii bunurilor pierdute ori nimicite în urma săvârșirii faptei interzise de legea penală;
- compensarea cheltuielilor pentru procurarea bunurilor pierdute ori nimicite sau restabilirea calității, aspectului comercial, precum și repararea bunurilor deteriorate;
- compensarea venitului ratat în urma acțiunilor interzise de legea penală;
- repararea prejudiciului moral sau, după caz, a daunei aduse reputației profesionale.
Totuși, expertul Oleg Rotari atrage atenția asupra faptului că Ministerul Justiției sau, după caz, procurorul va înainta acțiune de regres împotriva persoanei care a comis actul de corupție sau actul conex actelor de corupție, dacă autoritățile despăgubitoare nu și-au onorat obligațiile. Totodată, acesta menționează că, după repararea prejudiciului din contul bugetului corespunzător, pârâtul are dreptul de regres față de persoana vinovată în mărimea despăgubirii plătite.
Mai multe informații despre mecanismele de solicitare a despăgubirilor pentru actele de corupție, găsiți în articolul „Cine poate pretinde despăgubiri pentru actele de corupție și cum pot fi solicitae”, dar și în „Ghidul privind procedurile de despăgubire a victimelor corupției pentru cetățeni” și „Ghidul privind procedurile de despăgubire a victimelor corupției pentru judecători, procurori și avocați”.
Ghidurile au fost elaborate în cadrul proiectului „Core support to the CAPC”, implementat de Centrul de Analiză și Prevenire a Corupției (CAPC), cu sprijinul financiar al Suediei.
