Despăgubirea, conform Dicționarului limbii române, reprezintă suma ce urmează a fi plătită unei persoane pentru repararea prejudiciului ce i-a fost cauzat printr-o infracțiune; dezdăunare, daună, compensație. Persoana care a suferit un prejudiciu rezultat dintr-un act de corupție sau dintr-un act conex actelor de corupție are dreptul la repararea acestui prejudiciu în conformitate cu prevederile legislației penale, contravenționale sau, după caz, civile.
Astfel, conform „Ghidului privind procedurile de despăgubire a victimelor corupției pentru judecători, procurori și avocați”, despăgubirile pot fi solicitate pe calea depunerii unei acțiuni civile de către orice persoană fizică sau juridică căreia în urma actelor de corupție sau actele conexe actelor de corupție i-a fost cauzat un prejudiciu material și/sau moral. În acest sens, prezintă relevanță prevederile art. 19 alin. (1) din Codul civil, potrivit căruia, în condițiile legii, persoana lezată într-un drept al ei sau într-un interes recunoscut de lege poate cere repararea integrală a prejudiciului patrimonial și nepatrimonial cauzat astfel.
Un alt punct de reper în vederea determinării persoanei îndreptățite la repararea prejudiciului cauzat prin actele de corupție se regăsește la art. 61 alin. (1) din Codul de procedură penală, care prevede că în calitate de parte civilă este recunoscută persoana fizică sau juridică în privința căreia există suficiente temeiuri de a considera că în urma infracțiunii i-a fost cauzat un prejudiciu material și/sau moral. De asemenea, în caz de deces al persoanei fizice sau reorganizare a persoanei juridice prejudiciate, acțiunea civilă poate fi înaintată și de către succesorii lor în drepturi (a se vedea și prevederile art. 219 alin. (7) din Codul de procedură penală).
Un subiect special cu drept de a intenta și susține o acțiune civilă pentru compensarea prejudiciului cauzat autorităților publice prin infracțiunile de corupție este procurorul, iar acțiunea acestuia poate fi depusă indiferent de acordul autorității publice (art. 221 alin. (4) din Codul de procedură penală; art. 71 din Codul de procedură civilă). Procurorul care a intentat acțiunea are drepturile și obligațiile procedurale de reclamant, cu excepția dreptului de a încheia tranzacție și a obligației de a achita cheltuielile de judecată. Cu toate acestea, renunțarea procurorului la aceste pretenții nu privează autoritatea publică de dreptul de a cere examinarea cauzei în fond (art. 72 din Codul de procedură civilă).
De menționat că daunele a căror reparare poate fi solicitată se împart în: prejudiciul patrimonial (material) și prejudiciul nepatrimonial (moral).
Mai multe informații despre corupție, acte de corupție și care infracțiuni sunt atribuite acestora, găsiți în „Ghidul privind procedurile de despăgubire a victimelor corupției pentru cetățeni” și „Ghidul privind procedurile de despăgubire a victimelor corupției pentru judecători, procurori și avocați”.
Ghidurile au fost elaborate în cadrul proiectului „Core support to the CAPC”, implementat de Centrul de Analiză și Prevenire a Corupției (CAPC), cu sprijinul financiar al Suediei.
