Persoana căreia, prin actele de corupție sau acte conexe actelor de corupție i-a fost cauzat un prejudiciu, își poate exercita dreptul de a pretinde despăgubiri pe calea depunerii unei acțiuni civile în procesul penal. Pentru ca o persoană să fie recunoscută în calitate de parte civilă, trebuie să existe suficiente temeiuri de a considera că în urma infracțiunii i-a fost cauzat un prejudiciu material și/sau moral.
Acțiunea civilă în procesul penal este reglementată de prevederile art. 61-62 și 219-226 din Codul de procedură penală. Ea trebuie înaintată procurorului de caz sau instanței de judecată. Dar, cererea de chemare în judecată prin care se formulează acțiunea civilă poate fi depusă și la organul de urmărire penală. În acest caz, organul de urmărire penală va emite o ordonanță prin care va recunoaște persoana respectivă în calitate de parte civilă. Dacă acțiunea civilă este înaintată instanței de judecată, aceasta va putea emite o încheiere cu privire la recunoașterea persoanei în calitate de parte civilă.
De reținut, refuzul organului de urmărire penală de a recunoaște persoana în calitate de parte civilă poate fi contestat la procuror. Eventualul, refuz din partea procurorului care exercită urmărirea penală poate fi contestat la procurorul ierarhic superior. Menținerea de către procuror sau de către procurorul ierarhic superior a soluției de refuz în recunoașterea persoanei ca parte civilă poate fi contestată la judecătorul de instrucție, a cărui încheiere va fi irevocabilă. În cazul acțiunii civile în procesul penal înaintate direct instanței de judecată, încheierea cu privire la refuzul de a recunoaște o anumită persoană în calitate de parte civilă poate fi contestată cu recurs.
Expertul Oleg Rotari menționează că „indiferent de refuzul organului de urmărire penală sau al instanței de judecată de a recunoaște în calitate de parte civilă persoana care a suferit un prejudiciu din cauza infracțiunilor de corupție, aceasta păstrează în continuare dreptul său de a înainta acțiunea civilă în ordinea procedurii civile obișnuite (art. 222 alin. (3) din Codul de procedură penală). În același context, trebuie de avut în vedere și că în cazul în care partea a fost recunoscută în calitate de parte civilă, însă la faza de judecare a cauzei și-a retras acțiunea civilă, ea nu va mai putea înainta o acțiune în repararea prejudiciului nici în ordinea procedurii civile obișnuite”.
Acțiunea civilă în procesul penal se va soluționa împreună cu cauza penală în cadrul aceluiași proces. În cazul în care, la etapa fazei de urmărire penală a fost înaintată o acțiune civilă, însă ulterior s-a dispus încetarea urmăririi penale, clasarea cauzei penale sau scoaterea persoanei de sub urmărire penală, persoana recunoscută în calitate de parte civilă se poate adresa cu aceeași acțiune în ordinea procedurii civile obișnuite. În acest caz, începe să curgă un nou termen de prescripție extinctivă a acțiunii, calculat de la data rămânerii irevocabile a ordonanței. Instanța de judecată va decide asupra admiterii sau respingerii acțiunii civile prin sentință.
În cazul admiterii acțiunii civile, instanța va stabili cuantumul despăgubirilor cuvenite persoanei prejudiciate. Totuși, este posibil ca în cazuri excepționale când, pentru a stabili exact suma despăgubirilor cuvenite părții civile, ar trebui amânată judecarea cauzei, instanța poate să admită, în principiu, acțiunea civilă, urmând ca asupra cuantumului despăgubirilor cuvenite să hotărască instanța civilă. Din data în care această sentință devine irevocabilă, începe să curgă un nou termen de prescripție extinctivă a acțiunii civile.
„Cu alte cuvinte, în acest din urmă caz, instanța obligă persoana condamnată la despăgubiri, însă nu stabilește cuantumul exact al acestora. În această eventualitate, ulterior pronunțării sentinței, partea civilă va depune o nouă cerere de chemare în judecată în ordinea procedurii civile obișnuite, prin care va solicita încasarea despăgubirilor. La rândul său, examinarea acțiunii de către instanța civilă se va limita exclusiv la determinarea cuantumului despăgubirilor. Dacă instanța penală va respinge acțiunea civilă înaintată în procesul penal sau în cazul în care cuantumul despăgubirilor încasate va fi mai mic decât cel solicitat de către partea civilă, aceasta din urmă va fi îndreptățită să atace sentința în partea care se referă la acțiunea civilă prin depunerea unei cereri de apel, în termen de 15 zile de la pronunțarea sentinței integrale. O ulterioară decizie a instanței de apel va putea fi contestată cu recurs în termen de 30 de zile din data pronunțării deciziei. Cu toate acestea, dacă fapta constituie o infracțiune ușoară, pentru care Codul penal prevede exclusiv pedepse non-privative de libertate (orice pedeapsă, cu excepția celei cu închisoarea sau detențiunea pe viață), sentința primei instanțe se va putea ataca doar cu recurs”, explică Oleg Rotari.
În cazul reparării prejudiciului cauzat prin actele de corupție ce constituie contravenții, persoana prejudiciată se poate adresa cu o cerere de chemare în judecată în ordinea procedurii civile descrise mai sus. Totodată, potrivit art. 45 alin. (2) din Codul contravențional, soluționând cauza contravențională, autoritatea competentă este în drept, la cererea victimei, să dispună repararea prejudiciului cauzat prin contravenție în cazul în care nu există divergențe asupra întinderii lui.
Cine este în drept să înainteze o cerere de chemare în judecată și ce elemente obligatorii trebuie să conțină aceasta, vedeți în „Ghidul privind procedurile de despăgubire a victimelor corupției pentru cetățeni” și în „Ghidul privind procedurile de despăgubire a victimelor corupției pentru judecători, procurori și avocați”.
Ghidurile au fost elaborate în cadrul proiectului „Core support to the CAPC”, implementat de Centrul de Analiză și Prevenire a Corupției (CAPC), cu sprijinul financiar al Suediei.
